Conţinut
Apraxia vorbirii se caracterizează printr-o tulburare de vorbire, în care persoana are dificultăți de vorbire, întrucât este incapabilă să articuleze corect mușchii implicați în vorbire. Deși persoana este capabilă să raționeze corect, are dificultăți în a articula cuvintele, putând trage unele cuvinte și distorsiona unele sunete.
Cauzele apraxiei variază în funcție de tipul de apraxie și pot fi genetice sau pot apărea ca urmare a deteriorării creierului în orice stadiu al vieții.
Tratamentul se face de obicei cu sesiuni de logopedie și exerciții la domiciliu, care ar trebui recomandate de logoped sau logoped.
Tipuri și cauze ale apraxiei vorbirii
Există două tipuri de apraxia vorbirii, clasificate în funcție de momentul în care a apărut:
1. Apraxia vorbirii congenitale
Apraxia vorbirii congenitale este prezentă la naștere și este detectată doar în copilărie, când copiii încep să învețe să vorbească. Încă nu este clar ce cauze sunt la originea sa, dar se crede că poate fi legată de factori genetici sau poate fi asociată cu boli precum autismul, paralizia cerebrală, epilepsia, afecțiunile metabolice sau o tulburare neuromusculară.
2. Apraxia vorbirii dobândite
Apraxia dobândită poate apărea în orice stadiu al vieții și poate fi cauzată de leziuni cerebrale, din cauza unui accident, infecție, accident vascular cerebral, a unei tumori cerebrale sau a unei boli neurodegenerative.
Ce simptome
Unele dintre cele mai frecvente simptome cauzate de apraxia vorbirii sunt dificultatea vorbirii, datorită incapacității de a articula corect maxilarul, buzele și limba, care pot include vorbirea neclară, vorbirea cu un număr limitat de cuvinte, distorsiunea unor sunete și pauzele între silabe sau cuvinte.
În cazul copiilor care s-au născut deja cu această tulburare, este posibil să le fie mai greu să spună niște cuvinte, mai ales dacă sunt prea lungi. În plus, mulți dintre ei au o întârziere în dezvoltarea limbajului, care se poate manifesta nu în ceea ce privește semnificația și construcția frazelor, ci și în limbajul scris.
Care este diagnosticul
Pentru a distinge apraxia de vorbire de alte boli cu simptome similare, medicul poate pune un diagnostic care constă în efectuarea testelor auditive, pentru a înțelege dacă dificultatea de a vorbi este legată de probleme de auz, examinarea fizică a buzelor, maxilar și limbă, pentru a înțelege dacă există vreo malformație care este sursa problemei și evaluarea vorbirii.
Vedeți alte tulburări de vorbire care pot avea simptome similare.
Cum se face tratamentul
Tratamentul constă de obicei în sesiuni de logopedie, care sunt adaptate la severitatea apraxiei persoanei. În timpul acestor sesiuni, care ar trebui să fie frecvente, persoana trebuie să exerseze silabe, cuvinte și fraze, cu îndrumarea unui terapeut.
În plus, ar trebui să continuați să practicați acasă, putând efectua unele exerciții de logopedie recomandate de terapeut sau logoped.
Atunci când apraxia vorbirii este foarte severă și nu se îmbunătățește cu terapia logopedică, poate fi necesară adoptarea altor metode de comunicare, cum ar fi limbajul semnelor.
Creat de: Echipa editorială Tua Saúde
Bibliografie>
- INSTITUTUL NAȚIONAL DE SURDITATE ȘI ALTE TULBURĂRI DE COMUNICARE. Apraxia vorbirii. Disponibil in: . Accesat la 07 august 2020
- ASOCIAȚIA AMERICANĂ-DISCURSĂ-LIMBĂ-AUDIENȚĂ. Apraxia dobândită a vorbirii. Disponibil in: . Accesat la 07 august 2020
- SOUZA, Thaís Nobre Uchôa. Apraxia vorbirii dobândite și de dezvoltare: asemănări și diferențe. Rev Soc Bras Fonoaudiol .. Vol.12. 2.ed; 193-202, 2008
- ASOCIAȚIA BRAZILIANĂ DE APRAXIE A VORBIRII ÎN COPILĂRIE. GHID PRACTIC PENTRU CONSTIENTIZAREA APRAXISULUI DE VORBIRE ÎN COPILĂRIE. 2019. Disponibil la:. Accesat la 07 august 2020