Conţinut
Nistagmusul este mișcarea involuntară și oscilatorie a ochilor, care se poate întâmpla chiar dacă capul este nemișcat și poate duce la unele simptome, cum ar fi greață, vărsături și dezechilibru, de exemplu.
Mișcarea ochilor se poate întâmpla dintr-o parte în alta, fiind numită nistagmus orizontal, de sus în jos, primind numele de nistagmus vertical, sau în cercuri, acest tip fiind numit nistagmus rotativ.
Nistagmusul poate fi considerat normal, atunci când se întâmplă cu obiectivul de a urmări mișcarea capului și de a se concentra pe o imagine, de exemplu, dar poate fi considerat și patologic atunci când se întâmplă chiar și cu capul nemișcat și poate fi rezultatul labirintitei, modificărilor neurologice sau efectul secundar al medicamentelor, de exemplu.
Cum se identifică nistagmusul
Nistagmusul se caracterizează în principal prin mișcarea involuntară a ochilor, care poate fi normală sau datorită unei stări a persoanei, caz în care se numește nistagmus patologic. Nistagmusul constă din două mișcări, una lentă și una rapidă. Mișcarea lentă se întâmplă atunci când ochii urmează mișcarea capului, concentrându-se pe un punct fix. Când ochii își ating limita, mișcarea rapidă îi readuce în poziția de plecare.
Când mișcarea lentă și rapidă are loc chiar și atunci când capul este oprit, mișcările ochilor devin mai vizibile, fiind această afecțiune numită nistagmus patologic.
Pe lângă mișcările involuntare ale ochilor, nistagmusul poate fi observat datorită apariției unor simptome, cum ar fi dezechilibru, greață, vărsături și amețeli.
Principalele cauze
Conform cauzei, nistagmusul poate fi clasificat în două tipuri principale:
- Nistagmus fiziologic, în care ochii se mișcă normal pentru a focaliza o imagine atunci când întoarcem capul, de exemplu;
- Nistagmus patologic, în care mișcările ochilor se întâmplă chiar și cu capul nemișcat, indicând de obicei că există modificări ale sistemului vestibular, care este un sistem responsabil nu numai pentru auz și menținerea echilibrului, ci și pentru trimiterea impulsurilor electrice către creier și regiuni care controlează mișcarea ochilor.
Pe lângă clasificarea ca fiziologic și patologic, nistagmusul poate fi clasificat și ca congenital, atunci când este perceput la scurt timp după naștere sau dobândit, ceea ce se întâmplă din cauza mai multor situații care se pot întâmpla de-a lungul vieții, fiind principalele cauze:
- Labirintită;
- Modificări neurologice în curenții de tumori sau lovituri la cap, de exemplu;
- Pierderea vederii;
- Deficiențe nutriționale, cum ar fi vitamina B12, de exemplu;
- Accident vascular cerebral;
- Consumul excesiv de băuturi alcoolice;
- Efectul secundar al medicamentelor.
În plus, persoanele cu sindrom Down sau albinism, de exemplu, sunt mai susceptibile de a avea nistagmus.
Diagnosticul este pus de oftalmolog prin observarea mișcărilor ochilor, pe lângă efectuarea unor examene specifice, cum ar fi electro-oculografia și video-oculografia, de exemplu, în care mișcările oculare involuntare sunt observate în timp real și într-un mai precis.
Cum se face tratamentul
Tratamentul pentru nistagmus se face cu scopul de a reduce apariția mișcărilor oculare involuntare, astfel, tratamentul cauzei poate fi indicat de oftalmolog și poate fi recomandată suspendarea medicamentului responsabil pentru nistagmus sau suplimentarea cu vitamine, atunci când se întâmplă din cauza deficiente nutritionale.
În plus, oftalmologul poate recomanda utilizarea unor medicamente care pot acționa direct asupra sistemului neurotransmițător, pe lângă utilizarea lentilelor de contact.
În cazuri mai severe, când mișcările involuntare sunt foarte frecvente și se întâmplă indiferent de poziția capului, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a schimba poziția mușchilor care sunt responsabili de mișcarea ochiului, îmbunătățind astfel capacitatea de concentrare asupra obiecte, pe lângă îmbunătățirea capacității vizuale.
Creat de: Echipa editorială Tua Saúde