Conţinut
Diabetul insipid este o perturbare a concentrației de urină, care îi face exces de apă și provoacă deshidratare și multă sete. Acest lucru se întâmplă prin scăderea producției de hormon antidiuretic sau ADH, din cauza modificărilor sistemului nervos central sau a modificărilor acțiunii sale, din cauza insuficienței renale.
Acest diabet nu face parte din tipurile de diabet zaharat, care se datorează creșterii glicemiei. Dacă doriți să aflați despre tipurile de diabet zaharat, consultați aici.
Astfel, principalele cauze ale diabetului insipid sunt:
1. Diabetul insipid central
Diabetul insipid central este cauzat de modificări în regiunea creierului numită hipotalamus, care își pierde capacitatea de a produce hormonul ADH, numit și vasopresină, iar principalele cauze sunt:
- Chirurgii cerebrale;
- Traumatism cranian;
- Tumora cerebrală sau anevrism;
- Boală autoimună;
- Boli genetice;
- Infecții în creier;
- Obstrucția vaselor de sânge care alimentează creierul.
Fără niveluri adecvate de ADH stimulate de creier, rinichii nu pot controla producția de urină, care începe să se formeze în cantități mari, ajungând la câțiva litri pe zi.
2. Diabetul insipid nefrogen
Diabetul insipid nefrogen apare atunci când concentrația hormonului anti-diuretic în sânge este normală, dar rinichii nu răspund normal la acesta. Principalele cauze sunt:
- Utilizarea de medicamente, cum ar fi litiu, rifampicină, gentamicină sau contraste de examen, de exemplu;
- Boala de rinichi cu chisturi multiple;
- Infecții renale severe;
- Modificări ale nivelului de potasiu din sânge;
- Boli precum anemia falciformă, mielom multiplu, amiloidoză, sarcoidoză, de exemplu;
- Transplantul renal;
- Cancer la rinichi;
- Sarcina;
- Cauze neclare sau idiopatice.
În plus, există cauze genetice ale diabetului insipid nefrogen, care sunt mai rare și mai grave, deoarece apar încă din copilărie.
Simptomele diabetului insipid
Persoana cu diabet insipid prezintă simptome precum sete excesivă și exces de urină, ceea ce duce la necesitatea unui aport mare de lichide. În plus, în timp, consumul excesiv de lichide determină agravarea sensibilității și producția din ce în ce mai mică a hormonului anti-diuretic.
Astfel, simptomele sunt:
- Urină excesivă - producerea de volume foarte mari de urină mai ales noaptea. De exemplu, un pacient de 70 kg este capabil să urineze mai mult de 3,5 litri de urină într-o singură zi.
- Setea necontrolabilă - setea anormală este stimulată cu o creștere consecventă a aportului de lichide.
Pentru a diagnostica această boală, medicul trebuie să comande teste de urină pentru a evalua densitatea acesteia, pe lângă testele de sânge pentru a evalua valorile de sodiu și potasiu. Imagistica prin rezonanță magnetică a creierului se poate face pentru a evalua modificările din creier care pot declanșa diabetul insipid.
Tratamentul diabetului insipid
Tratamentul pentru diabetul insipid depinde de gravitatea bolii fiecărei persoane și de tipul acesteia, care poate fi vindecat sau poate persista o perioadă de timp. Cazurile ușoare și moderate pot fi controlate cu o dietă cu conținut scăzut de sare și utilizarea unor diuretice tiazidice, care ajută la controlul concentrației de urină, cu hidroclorotiazidă, de exemplu, sau alte medicamente precum clorpropamida, carbamazepinele sau antiinflamatoarele.
În cazurile mai severe și cu cauză centrală, înlocuirea ADH poate fi necesară, prin intermediul medicamentului desmopresină sau DDAVP, care poate fi administrat prin venă, pe cale orală sau prin inhalare.
În plus, atunci când este posibil, este important să controlați problemele care cauzează diabet insipid, cum ar fi utilizarea de medicamente și infecții, de exemplu.